Resedinta de vara a Familiei Regale era la Constanta, in zona centrala, in apropierea garii construite de britanici.

Cum vechea plaja La Vii a Constantei disparuse odata cu lucrarile de extindere a bazinului portuar, intreaga infrastructura turistica estivala este relocata la Mamaia. Principalele probleme ale noii statiuni erau distanta fata de Constanta si trenul care mergea foarte incet.

Pentru a creste dinamismul si atractivitatea statiunii, administratia locala decide o lotizare a intregii limbi de nisip pentru dezvoltarea de vile, pensiuni, hoteluri etc.

Insa chiar si asa investitiile nu apareau la ritmul dorit de primaria orasului. Drept urmare se decide sa se apeleze la Casa Regala pentru construirea unui palat regal care sa ajute la dezvoltarea imobiliara a zonei.

Astfel din raportul din anul 1926 intocmit de catre ambasadorul Statelor Unite la Bucuresti, William S. Culbertson aflam ca rostul domeniului de la Mamaia era de a da un imbold pietei imobiliare locale.

Initial, in 1926 se ridica, dupa planurile arhitectului Mario Stoppa palatul regal si o serie de anexe, fiind urmat de doua vile cu minaret amplasate de o parte si de alta a castelului, una apartinand Mariei Stirbey, fiica printului Barbu Stirbey si a printesei Nadeja Stirbey, iar cealalta printului Nicolae.

Palatul este mai apoi vandut Societatii Hidroaviatia si este transformat in cazinou. In timpul WW2 domeniul regal este rechizitionat de armata germana, iar dupa terminarea razboiului castelul devine club, vila principelui Nicolae este transfomata in Barul Orient (astazi fara minaret si in ruina), iar vila Maria Stirbey devine vila de protocol a partidului comunist.

Initiativa administratiei locale a fost una ce s-a dovedit de succes. Dupa finalizarea ansamblului Domeniul Regal Mamaia, investitiile imobiliare in statiune au luat avant: vile, pensiuni, hoteluri, blocuri de locuinte, cazinouri culminand cu inaugurarea Grand Hotel Rex.