Dupa recapatarea controlului Dunarii si Deltei (despre cum Austria a administrat si exploatat ilegal si abuziv aceste zone o sa discutam intr-un amplu articol viitor) si inceperea programului de modernizare a porturilor maritime, statul roman incepe un amplu program de dotare si modernizare a marinei. Iar pentru a avea o flota sustenabila este nevoie de un sistem de intretinere a acesteia. 

Astfel se ia decizia comandarii unui doc plutitor de mari dimensiuni care sa deserveasca flota maritima. Pana la sosirea acestui doc, navele SMR erau trimise la reparatii in Turcia si Malta.

Docul a fost construit in Santierul Naval din Luebeck si a plecat spre Romania in data de 9 iulie 1938, remorcat de 3 remorchere germane. Pe drum a facut 3 escale in Gibraltar, Alger si Malta, ajungand la Constanta in data de 21 august 1938.

docul plutitor in rada exterioara a Portului Constanta


Lungimea docului este de 150 de metri, iar inaltimea de 36 de metri. Puterea normala de ridicare este de 8.000 de tone, iar in caz de forta majora poate ridica 12.000 de tone. Este dotat cu instalatii de pompare electrice cu alimentare de 440 volti de la tarm. Sistemele de vane si brate de andocare sunt automatizate.

La bord se gasesc cabine pentru 20 de persoane, bucatarie cu sala de mese si grup sanitar. 

Manevra de scufundare a docului gol se poate face in 20 de minute, iar cea de ridicare incarcat cu un vapor dureaza o ora.  

SMR Transilvania in docul plutitor