Ceea ce vedem astazi cand privim Rexul este o palida amintire a spectaculosului resort interbelic.

Lucrarile finantate de stat prin ONT incep in data de 15 august 1936 si au fost finalizate in 1938. De proiectul de arhitectura s-a ocupat George Matei Cantacuzino care a proiectat un impozant edificiu in stil art deco, insa un art deco mai degraba apropriat variantei californiene decat celei din zona nordica a coastei de est (New York, Boston etc.), cu arcade, colonade, elemente din lemn si tigla, imprumutate din mediterranean revival.  


Resortul se intindea intre mare si lac, la exterior fiind numeroase facilitati precum benzinarie cu garaje si service auto, zone de promenada umbrite de pergole, un parc cu fantana arteziana, bar international in aer liber, gara feroviara internationala unde veneau trenuri speciale cu vagoane Pullman, terenuri de tenis, mese de pin-pong, piscine cu scoala de inot, iar pe malul lacului era amenajat un club nautic cu debarcader pentru yachturi si barci de viteza, precum si o scoala de canotaj. Plaja era amenajata cu sezlonguri, umbrele si sisteme de iluminat.



La interior fiecare camera avea baie si balcon proprii. Ultimul etaj era rezervat apartamentelor de lux. Pe partea dinspre mare se aflau restaurantele interioare ce erau continuate cu terase generoase. Acestora li se adaugau barul american, sala de lectura, oficiul de posta si telegrafie dotat cu sala pentru corespondenta.

Se intentiona construirea unui al doilea imobil, identic cu primul, dispus in oglinda. Acesta urma cel mai probabil sa gazduiasca spatii de cazare si un cazinou. Insa izbucnirea celui de al doilea razboi mondial si apoi regimul comunist au ingropat definitiv acest proiect.