Primul post de emisie a luat naștere în România după congresul radiofoniștilor din 13 iunie 1926. Odată cu acesta, asociația radiofoniștilor a luat inițiativa emiilor prin radio, de concerte și conferințe locale.


sala aparatelor de la postul principal

Primele încercări nu au dat rezultatele dorite, dar în timp foarte scurt odată cu achiziționarea de echipament nou, profesionist, calitatea a crescut. In luna august a lui 1926 s-a transmis corect și integral concertul de pian al lui Constantin Ionescu, acesta fiind recepționat inclusiv la Giurgiu.

După o scurtă pauză emisiile se reiau în luna octombrie după instalarea lămpilor S.I.F. si Metall, urmată de instalarea unui cuplaj inductiv Tesla cu antenă. Se înființeaza în cadrul asociației un comitet care să se ocupe de partea astistică. acesta era prezidat de Folescu, din comitet făcând parte deputatul Deleanu și avocatul Mețianu. Printre primele concerte transmise ân noua formulă fiind recitalurile susținute de baritonul Costescu-Duca, tenorul Mircea Lazăr, tenorul Gualtierri, soprana Nina Botty și alții.

În 1927 Institutul Electro-Tehnic vine în sprijinul asociației prin achiziția a două microfoane Western Electric, împreună cu amplificatoare și o serie de lămpi, toate comandate special la New York. Imediat după sosirea acestora se stabilește o legătură prin fir cu Ateneul Român, ceea ce a permis difuzarea diverselor concerte precum cele ale Filarmonicii, recitalul de vioară a lui Teodorescu, recitalul basului Niculescu-Basu etc, cu această ocazie având loc primele transmisii prin doză electro-magnetică. 

În octombrie 1928 este înființată Societatea de Radiodifuziune, care începe să funcționeze efectiv abia în primăvara lui 1929. 

În octombrie 1929 postul de emisie moștenit de la Asociație este înlocuit cu unul puternic de 12 kw, ce a fost instalat într-o clădire situată la 10 kilometri de Șoseaua București-Ploiești. Postul de emisie a fost adus în România de compania Marconi Wireless care a trimis și doi specialiști britanici, F. Olliver și J Hake, cei doi fiind responsabili cu instalarea si reglarea aparaturii.

studioul și orchestra

Parterul noii clădiri construite special pentru Societatea de Radiodifuziune este împărțit în 2 săli mari și 5 camere. În sala cea mare sunt montate toate panourile postului, postul propriu zis li statia de alimentare cu energie electrică. În cea de a doua sală au fost instalate mașinile rotative, trei grupe de convertisoare cu trei automate de pornire și tablourile lor. În restul de camere se găsesc pompele și răcitoarele cu apă, întrucât răcirea plăcilor lămpilor se făcea printr-un sistem cu apă; bateria de acumulatori, linii de control, amplificatoare de microfon etc. Antena de emisie a postului este orizontală, susținută de către 2 piloni înalți de 90 de emtri fiecare, amplasați la o distanță de 225 de metri între ei. Intrarea în post coboară direct într-o mică sală, numită camera de antenă, în care se găsesc aparatele de reglaj ale antenei. Un cablu special instalat de casa Siemens Halske, lung de 10 kilometri asigură legătura cu studioul din strada General Berthelot.

vechiul sistem de emisie înlocuit în octombrie 1929

Studioul este compus dintr-o cameră de 10/12 metri cu pereții tapetați cu pluș. În interior se află un microfon de tip Reiss. Primii amplificatori sunt situați în camera de control a emisiei, în timp ce speaker-ul are cameră proprie dotată cu propriul microfon. În mai 1930 este inaugurat și postul de unde scurte, care pentru început a emis doar în serile de miercuri și sâmbătă.

postul de unde scurte