Regina Maria - Casele mele de vis - partea 1: Cotrocenii, Copăcenii și Scroviștea
În această miniserie redăm integral cele scrise de Regina Maria în anul 1930.
***
Visul vieții oricărei femei e să aibă o casă a ei. N-are a face cât de mică și de smerită, numai să fie într-adevăr a ei, cuibul, adăpostul, retragerea.
Încă de copil îmi clădeam în închipuire casa - o vedeam cu deosebite fețe, pentru că de-atunci eram o visătoare: icoane mândre îmi umpleau sufletul, dar doream să și înfăptuiesc. Singure vedeniile nu-mi erau de ajuns și voiam să zidesc, să fac, să împlinesc.
O soră, mai mică decât mine cu un an, era statorncul meu tovarăș și cu ea îmi impărțeam visurile și împreună cu acestă soră mi-am ridicat întâia mea căsuță de vis. Oricât de fără noimă ar părea, am înjghebat-o dintr-un dulap azvârlit pe care un servitor bătrân și ciudat al familiei ni l-a pus la îndemână.
Am așezat dulapul cu pricina într-un loc ferit între tufișur, i-am pus una coperiș de paie și i-am zugrăvit o inimă mare pe ușa lui verde. Zugrăveala s-a scurs, așa că inima s-a făcut o inimă sângerândă, iar noi ședeam în ascunzătoarea aceea fără rost și îngustă, mână în mână visând visuri.
Lucrul se petrecea în copilăria mea.
Principesele și reginele sunt firește sortite să trăiască în palate păzite de sentinele și polițiști, case mari cu încăperi multe, impersonale din pricina întinderii și din pricina atâtor oameni de serviciu trebuincioși pentru ținerea în bună rânduială a unor clădiri atât de puternice. Tocmai de aceea poate, visurile mele se îndreptau toate spre căsuțe de țară, adăposturi ușoare indiene, spre clădiri negândit de puțintele, cu acoperișuri de stuf și împresurate de grădini în care orice feluri de flori ar crește din plin.
Visurile acestea ale copilăriei mele au venit cu mine în țara care m-a înfiat și deși Cotrocenii a fost reclădit pentru noi și schimbat într-o caă mare și tihnită, mi-am pus deoparte o mică sumă de bani și am făcut un bordei în grădină, copia întocmai a unei colibioare văzută într-un sătuc sărman. Este încununat cu un acoperiș foarte larg de coceni zdrențuiți, iar în curticica lui de-o palmă am sădit căpșuni, trandafiri și mărgăritărel. Aici mi-am făcut obiceiul să mă joc cu copiii, când erau mici. Eram foarte fericiți în bordeiul nostru.
0 Comments