Regina Maria - Casele mele de vis - partea 3: Balcic, Mamaia și visul neîmplinit - Valea Bistriței
În această miniserie redăm integral cele scrise de Regina Maria în anul 1930.
***
Și într-o zi, când Branul ajunsese un vis implinit, într-o plimbare cu Nicolae prin Dobrogea, m-am oprit deodată pe o limbă de pământ lângă mare care a trezit în mine un fior cu totul deosebit: am avut ca o simțire că locul aceste ori mă așteptase de totdeauna pe mine ori eu trăisem totdeauna în așteptarea lui. Nu mi se părea că aș fi venit aici pentru întâia oară.
Copacul acela bătrân atârna peste marea albastră ca peruzeaua, din vârful unui perete în ruină sub care curge un izvor cu apă limpede de munte. Locul îmi era într-un fel aproape, avea ceva înrudit cu adevărata temelie a ființei mele, aici era pace, frumusețe, mare și apă proaspătă, iar puternicul copac fremătător se îndoia drept peste țărm ca și cum ar fi ascultat cântecul valurilor.
Și într-adevăr l-am dobândit acel colț de pământ! Ar fi prea lung să înșir cum; dar bătrânul copac, vechiul zid și apa limpede cleștar care curge pe sub ele în mare au ajuns ale mele și numaidecât mi-a răsărit în minte vedenia casei pe care doream s-o clădesc... O casă albă, trainică, simplă ca linie, cu înfățișare turcească, o casă la care catul al doilea avea să fie ieșit peste cel de jos. O casă cu acoperiș turtit și cu picioarele aproape în mare, o casă împresurată de prispe de piatră găurite de canale înguste cu apă curgătoare, prispe pe care treptat, treptat și fie schimbate intr-un rai de flori.
0 Comments