La sfârșitul anilor '20, odată cu începerea procesului de industrializare a României apare și necesitatea înființării unui sistem care să pregătească personal calificat.

Construite în marile orașe aceste cămine se adresau tinerilor din familii sărace și orfanilor. Acestor tineri li se ofereau cazare, educație de bază, erau învățați să se gospodărească singuri și cel mai improtant erau pregătiți pentru o meserie. Trebuie amintit că în ciuda propagandei comuniste, România era o țară cu o activitate industrială cu un spectru variat, producând de la autoturisme la parfumuri și de la îmbrăcăminte la tancuri.

La Constanța Căminul ucenicilor a fost construit în apropierea portului Constanța, o clădire cu 3 etaje care îmbrăca faleza în zona Poarta 1. În primii ani ai comunismului clădirea devine cămin de bătrâni, fiind mai apoi demolată. Ruinele imobilului mai există și astăzi, fiind confundate de majoritatea oamenilor cu ruinele antice din apropiere.