În anul 1931 pe cei 420 de kilometri de coastă românească existau doar două porturi care permiteau ancorarea oricărui tip de ambarcațiune de la mari oceanliners la yachturi, este vorba de Sulina și Constanța. 
Cum turismul de litoral lua amploare grație noilor dezvoltări de la Mamaia, Constanța, Eforie, Carmen Sylva etc, atenția autorităților se îndreaptă spre dezvoltarea agrementului nautic.

Constanța - plaja Duduia din Golful Delfinilor



În afară de cele două menționate anterior, restul porturilor nu erau prielnice ancorării de yachturi și nave de agrement. Fie erau expuse furtunilor (Mangalia, Balcic, Cavarna), fie aveau nevoie urgentă de dragaj: Cetatea Albă, Vâlcov și Sfântul Gheorghe.
Singurul port dedicat pentru agrement și pescuit a fost construit în 1928 , la Tusla, lângă Balcic (despre acest port o să vorbim într-un articol viitor).
La Constanța dana de yachting este la dana zero, lângă pavilionul regal din apropierea farului. Distanța de oraș și apropierea de marile vapoare care deseori scăpau păcură în apă, murdărind yachturile au făcut ca dana să fie din ce în ce mai puțin frecventată de ambarcațiunile de agrement.
Se impunea așadar construirea unui port dedicat în apropierea centrului orașului Constanța. Se ia decizia ca acest port să fie amplasat în golful pescăresc - Golful Delfinilor.
Conform proiectului inițial urmau să se amenajeze două diguri de protecție cu farurile de navigație aferente. Spre oraș se dorea consolidarea falezelor și prelungirea bulevardului de coastă până în stațiunea Mamaia. 


Proiectul nu este însă demarat. În 1933 se aduce în discuție cosntruirea unui port turistic în Mamaia (puteți citi pe lag despre acest proiect aici: https://www.romania-interbelica.com/2021/09/in-1933-se-realizeaza-proiectul-unei.html), în dreptul Stațiunii de Cercetare Hidrobiologică. Dar și acest proiect este anulat și se decide revenirea la proiectul din Golful Delfinilor. Planul inițial suferă ușoare modificări privind amplasamentul digurilor, portul fiind inaugurat într-un timp record.