În perioada 1936-1937, sub conducerea directorului Gheorghe Emilian Filipescu, profesor la Școala Politehnică, principala preocupare a Societății a fost organizarea transportului cu autobuze. Rețeaua de linii a suferit unele modificări în special cele produse de lucrările edilitare, în special în Piața 8 iunie unde în urma modificrăii liniilor, circulația s-a îmbunătățit, evitându-se astfel întârzierile care se produceau în mersul vagoanelor.

În uerma lucrărilor de extindere și reabilitare a liniilor de tramvai, la finalul lui 1936 rețeaua avea o lungime de aproximativ 103.5 kilometri, incluzând aici șinele de pe străzi, depouri si drumuri de acces. 

Pentru a corespunde tuturor nevoilor de călătorie pe liniile societății, numeroase remorci  "Simmering" au fost transformate în vagoane motoare. Iar înainte de sosirea iernii, într-un timp foarte scurt cele 83 de remorci ușoare deschise au fost transformate în remorci închise și date astfel circulației. În urma acestor transformări, parcul de vagoane la 31 decembrie 1936 se compunea din 358 de vagoane motoare și 250 de vagoane remorci.





Pentru a veni în avantajul călătorilor care se aprovizionau de la Halele Centrale Obor, societatea a introdus de la 1 noiembrie 1936 biletul special de 5 lei valabil dus-întors între orele 06:00-07:30 dimineața pe liniile 1, 7, 16,24 și 26. 

De la 20 octombrie 1936, societatea a extins dreptul de folosire a biletului de corespondență între toate liniile de tramvaie și autobuze, dând astfel publicului posibilitatea să facă orice legătură în orice direcție a orașului.







La data de 20 octombrie 1936 a intrat în vigoare decizia din 20 aprilie 1935 prin care Societatea devenea unic operator de transport public în capitală și suburbii. Pentru a opera eficient noile trasee au fost achiziționate autobuze Renault, Henschel și Leonida (este vorba de autobuze Chevrolet construite sub licență de Atelierele Leonida).