Dacă înainte de apariția automobilului în capitală erau peste 2.500 de birjari, la 1935 numărul lor scăzuse la câteva sute și continua rapid să se reducă de la o săptămână la alta. 

Oamenii de rând preferau Fordurile accesibile tuturor, în timp ce lumea bună se reorientase către Rolls Royce, Packard și Cadillac. 

unul dintre ultimii birjari ai capitalei


În vremea de dinaintea mașinilor, în vremurile de sărbătoare, coloane de trăsuri negre străbăteau Bucureștiul în alai către biserici, în special către Domnița Bălașa, în timp ce serile, trăsurile se îndreptau spre pădurea de stejari din Șoseaua Kiseleff. Domnișoarele din high life-ul capitalei aveau propriul birjar căruia îi plăteau un abonament lunar ca să fie plimbate seara, timp de o oră pe Calea Victoriei către Cotroceni și Băneasa. La rândul lor boierii și alte persoane cu stare plăteau lunar soldă unui birjar care să îi ducă către locurile unde își desfășurau afacerile.

trecutul și prezentul

plimbatul la bulebard cu birja...un hobby pe cale de dispariție

una dintre ultimele stații


Autorizațiile pentru profesarea activității erau emise de către Societatea "Fulgeru și Sfântul Ilie", fiind regulat verificate de poliție. 

Cea mai mare stație era în dreptul Teatrului Național, dar odată cu expansiunea automobilului și a rețelei de transport public cu autobuze și tramvaie, această stație precum și altele centrale au fost desființate. 

Majoritatea birjarilor erau muscali din secta scopiților, refugiați din Rusia.