Expansiunea puternica a orasului interbelic atat pe verticala cat si pe orizontala a generat necesitatea investitiilor in infrastructura de telecomunicatii.

Astfel pe langa arhicunoscutul Palat al Telefoanelor din centrul capitalei, in periaoda 1939-1941 se construiesc o serie de "mini palate" in diverse zone ale Bucurestiului.

Imobilul realizat in acelasi stil precum cladirea din Manta -  multa caramida cu elemente decorative de inspiratie romana reinterpretate in stil art deco (arhitectura in voga in acele vremuri in special peste ocean in America de Nord). Cladirea cu parter inalt si 4 etaje gazduia o receptie generoasa, oficiu postal, cabine telefonice, o cafeteria si bineinteles o centrala telefonica.