Despre "București - micul Paris" - o sintagmă care este atribuită greșit intregii perioade până la începutul WW2 am vorbit pe larg aici: https://www.romania-interbelica.com/2022/03/bucuresti-micul-paris-o-sintagma-care.html





În august 1932, jurnalistul S. E. de la Ilustrațiunea Română constată această apropierea de Statele Unite care se reflectă inclusiv în noua arhitectură a capitalei. Mai jos redăm fragmente din articolul său, împreună cu ilustrațiile (integral).





Viziuni new-yorkeze la București

[...]Azi, gusturile au început însă să se limpezească, orașul capătă, din ce în ce aspectul untiar, sobru și într-adevăr arhitectural al urbei moderne. 

Care e pecetea ce deosebește casa modernă de cea nemodernă, ce o deosebește de vecinele ei cu vârstă mai mult sau mai puțin respectabilă?

În exterior: Simplitatea, precizia, claritatea. Volume puține , bine definite. Suprafețe mari plane. Efect arhitectonic obținut prin jutsa proporționare și echilibrare a acestor elemente. Joc de umbre și lumini, făcând inutile ornamentele. Ferestre mari, mai mult joase decât înalte, dând larg acces luminii.

În interior: Planul economic, bine chibzuit, tinzând a realiza pe un minim de suprafață un maxim de confort.Și aici, ornamentele, coloanele, arcurile, au dispărut. Tavane simple, albe, pereți netezi, o zugrăveală sau un tapet discret, dând un fond liniștit pentru volumul mobilierului. Multă lumină.

[...] Spuneam mai sus, că stilul modern începe a se populariza.

Introdus în țară de o mână de arhitecți curajoși, care au luat asupră-le sarcina ingrată de înaintași, el este astăzi aproape exclusiv aplicat. 

Casa - mașină de locuit.

[...] Ușa nu se cade să fie o matahală de trei ori cât omul, ci trebuie să fie atât de mare, cât un om să poată trece comod prin ea. În schimb ferestrele, da, ele trebuie să fie cât mai mari, dar nu în înălțime, ca să fie accesibile la curățat și late ca să împrăștie lumina pe suprafață cât mai mare. Și nici ele, ferestrele, nu trebuiesc puse oriunde, pereții trebuie păstrați întregi ca să se poată pune mobila de-a lungul lor. 

[...] Un amănunt de mare importanță în arhitectura modernă e lumina artificială: azi, se exclud arpoape cu desăvârșire lamapdarele încărcate, lămpile grele și mari; se încearcă, acolo unde mijloacele o permit, să se renunțe la lampă cu totul, iar lumina să fie proiectată pe tavan dintr-un colț, de după  o grindă, așa ca lumina camerei să fie difuză și nesupărătoare.

 




Electricitatea îngăduie apoi, ca porțiunile de iluminare să nu fie fixe, ci să fie mobile și ușor utilizabile, acolo unde nevoia o cere. Acolo unde o permit mijloacele se instalează băi și spălătorii electrice, cu uscătorie mecanică pentru rufe, crematoriu de gunoaie, băi pentru apă caldă în permanență, încălzirea și răcirea camerelor, prin ventilație cu aer cald și rece, îndeplinindu-se astfel dezideratul "Casa - mașină de locuit.".